Un profesor desăvârșit
Profesorul Viorel Micloși este o adevărată legendă! Pentru multele generații de studenți pe care i-a învățat și îndrumat este un exemplu de longevitate spirituală și intelectuală.
Cu totul aparte față de colegii săi, domnul profesor Micloși a știut întotdeauna cum să stârnească pasiunea pentru studiul avansat, povestindu-le studenților despre universitățile vizitate, despre cărțile sau revistele pe care le citea zilnic pentru a păstra neștirbită performanța sa profesională, despre locurile frumoase din țară unde își petrecea vacanțele, despre pasiunile sale pentru sport, drumeție, muzica clasică sau teatru.
Provenind dintr-o familie de intelectuali, domnia sa a beneficiat din copilărie de o educație aleasă. Acest lucru l-a călăuzit în viață și i-a alimentat dorința pentru performanță în tot ceea ce a făcut sau trăit.
După absolvirea specializării de Electrotehnica din Institutul Politehnic din Timișoara domnul ing. Viorel Micloși a fost pe rând, inginer stagiar la Uzinele Mecanice din Reșița, asistent la Institutul Politehnic din Timișoara, sub îndrumarea renumitului profesor Corneliu Mikloși, apoi cercetător științific la Institutul de Cercetări Metalurgice al Academiei Române din Timișoara. După susținerea doctoratului cu tema „Automatizarea mașinii de sudare prin topire intermediară a secțiunilor mari’’, dr. ing. Viorel Micloși redevine cadru didactic la Institutul Politehnic din Timișoara, unde parcurge treptele didactice până la gradul didactic cel mai înalt, cel de profesor universitar.
A ocupat apoi prin concurs un post de profesor la Institutul de Petrol și Gaze din Ploiești, unde a fost ales Decan al facultății de Utilaj Petrolier, apoi, după scurt timp, s-a transferat la Institutul Politehnic din București pentru a profesa la catedra de Tehnologia Materialelor și Sudare, condusă la acea vreme de domnul prof. dr. ing. Dolphi Drimer, unde a rămas să îndrume și să pregătească studenții Secției de Utilajul și Tehnologia Sudării mai bine de 30 de ani, până la pensionare.
În această perioadă de timp domnul profesor Micloși a predat disciplinele de Bazele proceselor de sudare, Materiale și tratamente termice pentru sudare, Echipamente pentru sudare, lăsând câteva cărți de referință în domeniul cursurilor sale. Materialele scrise de profesorul Viorel Micloși sunt și acum de foarte mare actualitate, reprezentând baza pe care se construiesc în prezent cursurile predate la specializarea de Ingineria sudării din Universitatea Politehnica din București.
Cursurile predate de domnul profesor erau niște expuneri bine documentate urmate de întrebări adresate studenților pentru a vedea care este nivelul de înțelegere al acestora. Întotdeauna încuraja cele mai bune răspunsuri, antrenând astfel studenții să fie atenți și activi în comunicare. Examenele erau o bună ocazie de a etala nivelul de înțelegere și inteligența fiecăruia. Erau discuții libere cu domnul profesor pe tematica subiectelor care uneori se desfășurau deschis, la aceeași masă cu toți colegii. În acest fel, toți studenții puteau înțelege mai bine anumite subiecte pe care le dezvoltau colegii alături de domnul profesor. În zilele noastre, cei care optează doar pentru examene scrise, ar putea considera că era doar o pierdere de timp, dar experimentatul profesor știa că „repetiția este mama învățăturii” și cei care învățaseră sau înțeleseseră mai puțin subiectele de examen puteau să recupereze măcar o parte din materie.
De multe ori nici nu conta nota care mereu era mai mare decât ceea ce știau studenții, ci discuțiile aprinse și aprofundate în care profesorul știa, cu multă eleganță, să ne antrenez. Pentru că acesta nu dorea doar ca studenții să cunoască materiile pe care dânsul le preda, ci dorea să îi învețe să gândească inginerește, să fie curioși și competenți, să își pună mereu întrebări la care să caute cele mai bune răspunsuri, să nu abandoneze niciodată corectitudinea și performanța în profesie sau în viață.
De aceea, generațiile de studenți ale domnului profesor Viorel Micloși nu îl pot uita sau ignora, decât dacă sunt prea ocupați să fie altfel decât și-a dorit marele dascăl!
Un alt mare merit al profesorului era modul în care se ocupa de formarea științifică a doctoranzilor. Pentru aceasta, de câte ori era posibil, chema alături de sine doctoranzii la ședințe tehnice unde era invitat ca expert pentru rezolvarea unor probleme din industrie. La acele ședințe, adevărate lecții de profesionalism, profesorul combătea cu argumente logice și documentate toate erorile sau inabilitățile pe care le susțineau interlocutorii săi, ingineri de producție sau șefi de compartimente. Din astfel de confruntări de idei se putea învăța înzecit, atât despre curajul de a susține adevărul științific în fața oricui, indiferent de poziția sa de putere în sistem, cât și despre necesitatea de a fi foarte bine pregătit pentru a face față unor astfel de dispute și de a fi pe deplin mulțumit de poziția proprie în rândul specialiștilor din domeniu. Niciodată domnul profesor nu ne spunea ce să facem, ci cum să facem. Ne lăsa pe noi să găsim metodele și căile de progres, ca acestea să fie bucuria, truda și mândria noastră!
Doctoranzii profesorului Viorel Micloși au învățat faptul că o cercetare aprofundată, în orice domeniu, trebuie să înceapă cu o „documentare bibliografică extinsă” iar cunoașterea mai multor limbi străine este o condiție obligatorie pentru un doctorand sau cadru didactic.
Membru al Asociației de Sudură din România, mulți ani Președinte al ASR Filiala București, în prezent Președinte de onoare al ASR, profesorul Viorel Micloși a contribuit la creșterea prestigiului asociației, prin participările active la conferințe naționale și internaționale, prin nivelul discursurilor sale în domeniul sudării, prin toate acțiunile pe care le-a întreprins ca membru al ASR și ca mentor al zecilor de generații de specialiști în domeniul ingineriei industriale.
Cât despre felul de a fi al domnului profesor, numai cuvinte de laudă și mândrie! Era blând și nu ridica tonul decât când ignoranța era maximă, dar și extrem de sever atunci când nu se respectau îndrumările sale!
Tovarăș de drumeții de neuitat, cu rucsacul de 24 kg în spinare (inclusiv cortul), ghid „profesionist” (dotat mereu cu busolă, altimetru, pasametru etc), bun povestitor seara, la lumina focului din fața cortului, când discuțiile științifice erau finalizate cu un dop de coniac în plus pentru câștigător, domnul Profesor a reprezentat mereu modelul de urmat, pe plan profesional, științific și uman.
Articol preluat din revista Sudura 2/2019 (I. Voiculescu, G. Solomon, G. Iacobescu)